Gradul didactic I pentru învățământ primar

Programa se adresează institutorilor / învățătorilor / profesorilor pentru învățământul primar (absolvenți ai Școlilor Normale și ai Colegiilor Universitare Pedagogice de Institutori).

Obiective de formare

• Actualizarea și aprofundarea cunoștințelor de specialitate, de metodica specialității și a ethosului pedagogic în acord cu exigențele reformei învățământului;
• Dezvoltarea competențelor referitoare la aplicarea noului plan de învățământ, a strategiilor didactice active și a evaluării performanțelor școlare individuale și de grup, la reglarea-autoreglarea activității instructiv-educative;
• Dezvoltarea unor competențe corespunzătoare privind abordarea curriculumului școlar și analiza logico-funcțională a conținuturilor învățării.

Competențe în specialitate (gradul didactic II)

• de a aprofunda conținutul științific propriu disciplinelor de examen și tehnicile de informare, de a asimila alte informații;
• de a actualiza, prelucra, esențializa, ilustra, reprezenta și dezvolta conținutul;
• de a valoriza valențele formative și educative ale conținutului;
• de a realiza corelații intra-, inter- și pluridisciplinare;
• de a valorifica conținutul disciplinelor de examen, formând comportamente raportate la valori;
• de a asimila tehnici de activitate intelectuală, demonstrând capacitatea de comunicare corectă, fluentă și expresivă;
• de a demonstra modul de gândire sistemic în abordarea disciplinelor de examen;
• de a dezvolta conținuturile și strategiile de asimilare, promovând învățarea participativă și creatoare.

Competențe psihopedagogice și metodice (gradul didactic II)

• de a asimila conținutul științelor educației;
• de a însuși teoria și metodologia studierii personalității copilului;
• de a realiza corelații între conținuturile asimilate;
• de a prelucra, transforma, adapta și dezvolta conținuturile prin aplicarea în situații educaționale specifice;
• de a valorifica conținuturile în contexte educaționale determinate;
• de a măsura, aprecia și de a lua decizii în scopul ameliorării / dezvoltării procesului instructiv-educativ;
• de a inova practica didactică.

Limba și literatura română

Competențe specifice

Candidații trebuie să aibă capacitatea:

• de a comenta scene din opere, fragmente lirice date;
• de a realiza eseuri structurate pornind de la fragmente date (lirice, epice, dramatice);
• de a realiza un eseu despre un personaj literar, în legătură cu o scenă semnificativă sau cu o imagine simbol;
• de argumentare a unei opinii referitoare la un personaj, la o operă literară;
• de a aplica normele limbii literare în contexte variate;
• de a argumenta apartenența unui text la un gen literar;
• de a realiza compuneri cu caracter funcțional;
• de a corecta abaterile de la normă;
• de a opera cu anumite relații semantice: sinonimie, antonimie, polisemie;
• de a identifica și de a explica apartenența unor elemente de expresivitate la diferite niveluri ale limbajului;
• de a explica apartenența unui text la un stil funcțional.

Literatura română

I) Proză: Costache Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu; Ion Creangă, Amintiri din copilărie; Mihail Sadoveanu, Baltagul; Liviu Rebreanu, Ion; Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război; Mircea Eliade, La țigănci; George Călinescu, Enigma Otiliei; Marin Preda, Moromeții (vol. I).

II) Dramaturgia: I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută; Barbu Ștefănescu Delavrancea, Apus de soare.

III) Poezia: Vasile Alecsandri, Pasteluri; M. Eminescu, Sara pe deal, Revedere, Luceafărul; Al. Macedonski, Noaptea de decemvrie; G. Bacovia, Plumb, Lacustră; Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii; Tudor Arghezi, Testament; Nichita Stănescu, Leoaică tânără, iubirea.

IV) Teoria literaturii: Genuri și specii literare. Motiv, subiect, personaj (erou). Prozodia; procedee retorice. Procedee narative.

Limba română

I) Limbă și comunicare: Funcțiile limbajului. Stilurile funcționale ale limbii. Comunicarea orală și scrisă.

II) Fonetică și fonologie: Noțiuni generale. Principiile ortografiei limbii române. Aspecte funcționale. Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe. Accentul. Particularități fonetice ale limbii române. Abateri de la normă și corectarea lor.

III) Lexicologie și semantică: Noțiuni generale. Semantica: polisemia, omonimia; relații semantice între cuvinte; sinonimia, antonimia. Mijloace de îmbogățire a vocabularului.

IV) Morfologie: Noțiuni generale. Substantivul (felul, numărul, genul, declinarea, funcțiile sintactice, locuțiunile substantivale). Articolul. Felurile articolului. Adjectivul. Flexiunea adjectivului. Gradele de comparație. Funcțiile sintactice ale adjectivelor. Ortografierea adjectivelor. Pronumele. Pronumele personal. Pronumele de politețe. Pronumele reflexiv. Pronumele posesiv și adjectivul pronominal posesiv. Pronumele de întărire și adjectivul pronominal de întărire. Pronumele demonstrativ și adjectivul pronominal demonstrativ. Pronumele relativ și interogativ și adjectivul pronominal interogativ și relativ. Pronumele nehotărât și adjectivul pronominal nehotărât. Pronumele și adjectivul negativ. Funcțiile sintactice ale pronumelui. Ortografierea pronumelor. Numeralul. Clasificare. Funcții sintactice. Ortografiere și ortoepie. Verbul. Verbe predicative. Verbe auxiliare. Verbe copulative. Verbe personale și impersonale. Locuțiuni verbale. Diatezele. Modurile verbelor. Tipurile verbelor. Funcții sintactice. Valori stilistice ale verbelor. Adverbul. Clasificare. Grade de comparație. Locuțiuni adverbiale. Funcții sintactice. Ortografierea adverbelor și a locuțiunilor adverbiale. Prepoziția. Clasificare. Regimul cazual al prepozițiilor. Conjuncția. Clasificarea conjuncțiilor. Conjuncții corelative. Locuțiuni conjuncționale. Interjecția. Clasificarea interjecțiilor. Funcții sintactice. Topica și punctuația. Valori expresive ale interjecțiilor.

V) Sintaxa. Raporturile sintactice. Propoziția. Criterii de clasificare. Felul propozițiilor. Fraza. Felul propozițiilor în frază. Rolul elementelor de relație în frază. Subiectul / Propoziția subiectivă. Predicatul / Propoziția predicativă. Atributul / Propoziția atributivă. Complementul direct / Propoziția completivă directă. Complementul indirect / Propoziția completivă indirectă. Complementul circumstanțial de loc / Propoziția circumstanțială de loc. Complementul circumstanțial de timp / Propoziția circumstanțială de timp. Complementul circumstanțial de cauză / Propoziția circumstanțială de cauză. Complementul circumstanțial de scop / Propoziția circumstanțială de scop. Complementul circumstanțial de mod / Propoziția circumstanțială de mod. Complementul circumstanțial condițional / Propoziția circumstanțială condițională. Complementul circumstanțial consecutiv / Propoziția circumstanțială consecutivă. Complementul circumstanțial concesiv / Propoziția circumstanțială concesivă.

Bibliografie — Limba și literatura română

Literatura:

• Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1988.
• Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent, Editura Tempus DacoRomânia, București, 2006.
• Manolescu, N., Arca lui Noe, vol. I-II, Editura Minerva, București, 1980, 1981, 1983.
• Manolescu, N., Despre poezie, Editura Cartea Românească, București, 1987.
• Simion, Eugen, Scriitori români de azi, Editura Cartea Românească, București, 1974, 1989.

Limba română:

• *** Gramatica limbii române, vol. I, II, Editura Academiei, București, 2005.
• *** Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Editura Academiei, București, 2005.
• *** Sinteze de limba română (coord. Theodor Hristea), E.D.P., București, 1984.
• Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Editura Humanitas, București, 1997.
• Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iași, 1997.

Metodica predării limbii române — gradul didactic II

I. Reforma curriculară în învățământul primar

1. Conceptul de curriculum.
2. Finalitățile învățământului primar.
3. Obiectivele ciclurilor curriculare ale învățământului primar.
4. Motivarea psihopedagogică a organizării pe cicluri curriculare.
5. Învățarea prin cooperare la limba română.

II. Curriculumul de limbă și literatură română în învățământul primar

1. Specificul curriculumului de limbă română în învățământul primar.

2. Receptarea mesajului oral: strategii de formare a comportamentului de ascultător; strategii de formare a câmpului auditiv (propoziție, cuvânt, silabă, sunet); forme de activități care contribuie la sesizarea elementelor semnificative ale unui mesaj ascultat (I-II și III-IV); modalități de operare a relațiilor semantice în receptarea mesajelor orale (sinonimie, omonimie, antonimie, polisemie).

3. Exprimarea orală: strategii de formare a comportamentului de emițător; componentele comunicării dialogate; adaptarea la particularitățile interlocutorului; comunicarea prin imagini; metode și mijloace de învățământ folosite în dezvoltarea exprimării orale.

4. Receptarea mesajului scris. Exprimarea scrisă.

   • Strategiile învățării citirii și scrierii la clasa I: metode de învățare a citirii și scrierii folosite la clasa I; specificul utilizării mijloacelor de învățământ în lecțiile de limba română la clasa I;
   • Modalități de tratare diferențiată a elevilor în procesul de învățare a citirii și scrierii;
   • Tipuri de activități de învățare care contribuie la sesizarea elementelor semnificative ale mesajului scris și la dezvoltarea exprimării scrise:
     • a) Textul narativ: elaborarea planului de idei; rezumatul; povestirea; personajul literar; dialogul; descrierea;
     • b) Textul liric: specificul abordării textului liric în învățământul primar;
     • c) Textul nonliterar: specificul abordării textului nonliterar în învățământul primar.

5. Organizarea textului scris în funcție de scopul redactării:

   • Planul inițial al compunerii, părțile unei compuneri etc.;
   • Contexte de realizare pentru clasele II-IV: scrierea funcțională (biletul, scrisoarea); scrierea imaginativă (tipurile de compuneri); scrierea despre textul literar (povestirea, rezumatul).

6. Particularitățile însușirii normelor limbii literare în clasele I-II și III-IV.

7. Modalități de integrare a elementelor de construcție a comunicării în cadrul lecțiilor de limba română.

8. Modalități de dezvoltare, fixare și nuanțare a vocabularului elevilor.

9. Lectura suplimentară la clasele I-IV.

10. Organizarea activităților extracurriculare și extrașcolare.

11. Proiectarea conținuturilor la disciplinele opționale.

III. Evaluarea — activitate de măsurare, de interpretare a datelor și de adoptare a deciziilor educaționale

Rolul standardelor curriculare de performanță. Realizarea evaluării nivelului de pregătire a elevilor în funcție de standardele curriculare de performanță. Specificul aprecierii elevilor prin calificative. Elaborarea descriptorilor de performanță la disciplinele opționale. Evaluarea activităților extracurriculare. Criterii de selectare a manualelor școlare. Autoevaluarea cadrelor didactice.

Bibliografie — Metodica predării limbii române

• *** Colecția revistei Învățământul primar, Editura Discipol, București, 1998–2008.
• *** Programe școlare pentru învățământul primar, Comisia Națională pentru Curriculum, Editura Corint, București, 2004.
• Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar, Editura Emia, Deva, 2007.
• Ilica, Anton, Didactica limbii române în ciclul primar, Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad, 2004.
• Nicolescu, Estera, Didactica limbii și literaturii române pentru învățământul primar, Editura Egal, 2003.
• Nuță, Silvia, Metodica predării limbii române în clasele primare, Editura Aramis, București, 2000.
• Șerdean, Ion, Didactica limbii și literaturii române, Editura Corint, București, 2006.

Literatura pentru copii — gradul didactic II

Conceptul de literatură pentru copii. Genuri și specii literare accesibile copiilor. Valoarea instructiv-educativă. Accesibilizarea operelor.

1. Genul liric

Lirica populară: Doina. Cântecul de leagăn. Colinda (exemplificări). Proverbe. Zicători. Ghicitori. Folclorul copiilor (cântece-formulă, recitative, numărători).

Lirica cultă: Imnul. Pastelul (exemplificări). Poezii despre frumusețile naturii. Poezii despre viețuitoare. Universul copilăriei oglindit în versuri. Poezii despre patrie. Tabloul în proză (exemplificări).

2. Genul epic

Basmul: Definiție, teme, motive, mesaj și compoziție, subiect, personaje. Noile structuri ale fantasticului și miraculosului: M. Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă; I. Creangă, Fata babei și fata moșneagului; I. Creangă, Capra cu trei iezi; Frații Grimm, Alba ca zăpada; Charles Perrault, Scufița roșie; B. Șt. Delavrancea, Neghiniță.

Legenda: Valori morale și estetice. Călin Gruia, Legenda Florii-soarelui; V. Alecsandri, Legenda rândunicii și Legenda ciocârliei; Condeiele lui Vodă, Babele din vol. Din legendele românilor, Editura Ion Creangă.

Snoava: Definire. Trăsături. P. Dulfu, Isprăvile lui Păcală.

Schița. Povestirea. Romanul. Natura și viețuitoarele: E. Gârleanu, Căprioara; I. Alexandru Brătescu-Voinești, Puiul. Universul copilăriei evocat în schițe și în povestiri: M. Sadoveanu, Dumbrava minunată; M. Sântimbreanu, Recreația mare; M. Sadoveanu, Anii de ucenicie. Povestiri și schițe care evocă trecutul istoric (exemplificări).

Literatura de aventuri: C. Petrescu, Fram, ursul polar.

Literatura științifico-fantastică: Scurt istoric. Definirea conceptului. S.F. – trăsături caracteristice. Jules Verne, 20.000 de leghe sub mări.

Fabula: Definire. Trăsături caracteristice. T. Arghezi, Tâlharul pedepsit; G. Alexandrescu, Câinele și cățelul; La Fontaine, Corbul și vulpea.

Literatura de informare științifică: Definire. Caracteristici (exemplificări).

3. Dramaturgia actuală pentru copii

Vasile Alecsandri, Sânziana și Pepelea; Zaharia Bârsan, Trandafirii roșii.

Bibliografie — Literatura pentru copii

• Bodiștean, Florica, Literatura pentru copii, dincolo de story, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007.
• Buzași, Ion, Poezia în ciclul primar, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004.
• Gherghina, D., Buzași, Ion et al., Literatura pentru copii și adolescenți, Editura Didactica Nova, Craiova, 2008.
• Goia, Vistian, Literatura pentru copii și tineret, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003.
• Pop, Mihai; Ruxăndoiu, Pavel, Folclor literar românesc, E.D.P., București, 1999.
• Stoica, Cornelia; Vasilescu, Elena, Literatura pentru copii (Manual pentru Școlile Normale, cls. a XII-a), E.D.P., București, 1998.

Programe școlare de referință

Programa de examen este formulată pe obiective, dar predarea și exemplele cerute la examen se raportează la programele școlare în vigoare, construite pe competențe:

• Comunicare în limba română — clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a (OMEN nr. 3418/19.03.2013);
• Limba și literatura română — clasele a III-a și a IV-a (OMEN nr. 5003/02.12.2014).

Programa se adresează institutorilor / învățătorilor / profesorilor pentru învățământul primar (absolvenți ai Școlilor Normale și ai Colegiilor Universitare Pedagogice de Institutori). Obiectivele de formare și competențele generale de mai jos sunt comune disciplinelor de examen din cadrul acestei programe.

Obiective de formare

• Actualizarea și aprofundarea cunoștințelor de specialitate, de metodica specialității și a ethosului pedagogic în acord cu exigențele reformei învățământului;
• Dezvoltarea competențelor referitoare la aplicarea noului plan de învățământ, a strategiilor didactice active și a evaluării performanțelor școlare individuale și de grup, la reglarea-autoreglarea activității instructiv-educative;
• Dezvoltarea unor competențe corespunzătoare privind abordarea curriculumului școlar și analiza logico-funcțională a conținuturilor învățării.

Competențe în specialitate (gradul didactic II)

• de a aprofunda conținutul științific propriu disciplinelor de examen și tehnicile de informare, de a asimila alte informații;
• de a actualiza, prelucra, esențializa, ilustra, reprezenta și dezvolta conținutul;
• de a valoriza valențele formative și educative ale conținutului;
• de a realiza corelații intra-, inter- și pluridisciplinare;
• de a valorifica conținutul disciplinelor de examen, formând comportamente raportate la valori;
• de a asimila tehnici de activitate intelectuală, demonstrând capacitatea de comunicare corectă, fluentă și expresivă;
• de a demonstra modul de gândire sistemic în abordarea disciplinelor de examen;
• de a dezvolta conținuturile și strategiile de asimilare, promovând învățarea participativă și creatoare.

Competențe psihopedagogice și metodice (gradul didactic II)

• de a asimila conținutul științelor educației;
• de a însuși teoria și metodologia studierii personalității copilului;
• de a realiza corelații între conținuturile asimilate;
• de a prelucra, transforma, adapta și dezvolta conținuturile prin aplicarea în situații educaționale specifice;
• de a valorifica conținuturile în contexte educaționale determinate;
• de a măsura, aprecia și de a lua decizii în scopul ameliorării / dezvoltării procesului instructiv-educativ;
• de a inova practica didactică.

Metodica predării matematicii — tematică (gradul didactic II)

1. Metode aritmetice de rezolvare a problemelor: metoda figurativă, sumă și diferență, sumă și raport, diferență și raport, metoda comparației, metoda falsei ipoteze, metoda drumului invers, regula de 3 simplă, regula de 3 compusă, probleme de mișcare, probleme nonstandard.

2. Modalități de activizare a elevilor în lecția de matematică:

   • forme de organizare;
   • strategii de: diferențiere, individualizare, personalizare.

3. Rolul mijloacelor de învățământ în lecția de matematică:

   • învățare prin cooperare;
   • mijloace tradiționale;
   • mijloace moderne.

4. Evaluarea în cadrul lecțiilor de matematică:

   • tipuri de evaluări;
   • tehnici și instrumente.

5. Locul și rolul jocului didactic în lecția de matematică:

   • note definitorii; metodologia desfășurării; exemplificări.

6. Obiective-cadru ale predării matematicii în ciclul primar:

   • specificul predării-învățării matematicii în ciclul de achiziții fundamentale și în ciclul de dezvoltare.

7. Formarea la elevi a conceptului de număr natural:

   • etape; forme de realizare.

8. Metodologia predării-învățării operațiilor în N:

   • etape;
   • demersuri didactice necesare în învățarea operațiilor la clasele I-IV.

9. Metodologia predării fracțiilor și operațiilor cu fracții:

   • introducerea noțiunii de fracție; clasificări; operații; demersuri didactice specifice.

10. Metodologia predării-învățării unităților de măsură:

    • mărimi și unități de măsură studiate; demersuri didactice specifice.

11. Metodologia predării-învățării elementelor de geometrie:

    • specificul formării noțiunilor geometrice; particularități ale demersurilor didactice.

Programe școlare de referință

Programa de examen este formulată pe obiective, dar predarea și exemplele cerute la examen se raportează la programele școlare în vigoare, construite pe competențe:

• Matematică și explorarea mediului (MEM) — clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a (OMEN nr. 3418/19.03.2013), disciplină integrată (matematică împreună cu elemente de științe ale naturii);
• Matematică — clasele a III-a și a IV-a (OMEN nr. 5003/02.12.2014), disciplină de sine stătătoare.

Bibliografie

• Neacșu, I. (coordonator), Metodica predării matematicii la clasele I-IV, E.D.P., București, 1988.
• Aron, Ioan, Herescu, Gh., Dumitru, Alexandru, Aritmetica pentru învățători, E.D.P., București, 1996.
• Roșu, M., Roman, M., Matematica pentru perfecționarea învățătorilor, Editura All, București, 1999.
• Singer, M., Radu, N., Matematica. Ghid pentru învățători și părinți (cls. a II-a și a III-a), Editura Sigma, 1994/1995.
• Burtea, G. (coordonator), Matematica și logica pentru școlari, Editura Corint, București, 1995.

Aceste programe se adresează învățătorilor și institutorilor cu specializarea învățământ primar. Ele urmăresc creșterea progresivă a complexității conținuturilor și a competențelor, prin trecerea de la definitivat la gradul II, asigurând o abordare coerentă a evoluției în cariera didactică — de la formarea inițială (analitică, disciplinară, dominant cognitivă), la definitivat (formare sintetică, interdisciplinară/integrată, holistică, situativ-experiențială), la gradul II (formare acțională, reflectivă, decizională, interacțională) și la gradul I (formare inovativă, creativă, atitudinal-reflectivă).

I. Notă de prezentare

1.1. Aceste programe se adresează învățătorilor și institutorilor cu specializarea învățământ primar care s-au înscris și vor susține examenul de definitivare și gradul didactic II în învățământ.

1.2. Programele au fost concepute și elaborate urmărindu-se ideea creșterii progresive a complexității conținuturilor și a competențelor, precum și ideea diversificării și diferențierii acestora prin trecerea de la definitivat la gradul II. Se asigură, astfel, o abordare coerentă a evoluției în cariera didactică a învățătorilor și institutorilor din învățământul primar, de la formarea inițială până la obținerea gradului didactic I.

II. Principii ce stau la baza elaborării programelor

• A. Principiul continuității formării inițiale și continue, realizat prin definitivat, grade didactice, perfecționare, alte forme de activități specifice.
• B. Principiul coerenței modular-tematice a programei, asigurat prin articularea proiectării ei, prin modul de elaborare a competențelor generale și specifice, prin modul de selectare a conținuturilor ce vor face obiectul evaluărilor vizate, prin diversitatea formelor și a strategiilor evaluative sugerate pentru a fi utilizate în contextul acestor examinări.
• C. Principiul adecvării și armonizării finalităților și a conținuturilor învățământului primar românesc cu direcțiile și spiritul schimbărilor din societate.
• D. Principiul optimizării și inovării activității în învățământul primar prin asimilarea celor mai noi achiziții din științele educației și din științele conexe.
• E. Principiul corelării profilului de competență al învățătorului și institutorului cu modelul european al educatorului.

III. Roluri și competențe ale învățătorului și institutorului din învățământul primar

3.1. Roluri

• 3.1.1. Facilitează realizarea proceselor de învățare, stabilirea de relații interpersonale, procesul de „adaptare la" și „integrare în" mediul școlar.
• 3.1.2. Provoacă, incită, stimulează, încurajează, impulsionează, antrenează, animă elevii pentru a participa efectiv la desfășurarea activităților instructiv-educative propuse/oferite de către educator (în spiritul pedagogiei centrate pe elev).
• 3.1.3. Ghidează/orientează procesele educative și ale dezvoltării personalității elevilor într-un sens mereu ascendent, optimizator.
• 3.1.4. Gestionează situațiile educative astfel încât scopurile instructiv-educative vizate să fie atinse.
• 3.1.5. Consiliază elevii pe durata desfășurării procesului educațional, oferindu-le sprijin în procesul dezvoltării personale și pentru valorificarea optimă a potențialului de care dispun.
• 3.1.6. Analizează, observă, monitorizează, evaluează și reglează diferitele situații educative din mers sau în anumite momente de bilanț, pentru asigurarea unui învățământ de calitate, încununat de succes.
• 3.1.7. Comunică în mod eficient cu elevii, cu colegii, cu părinții, cu instituțiile implicate în realizarea procesului educațional, cu partenerii constanți sau ocazionali interesați de activitățile pe care le realizează împreună cu elevii.
• 3.1.8. Moderează, negociază relațiile cu caracter interpersonal (atât cele din sfera activităților profesionale, cât și cele din sfera activităților cotidiene) în sensul eliminării diferitelor surse de conflict ce pot afecta buna desfășurare a procesului educațional.
• 3.1.9. Promovează valorile asociate realizării unui învățământ de calitate, în conformitate cu politicile educaționale interne și în acord cu cele elaborate și popularizate la nivel european.

3.2. Competențe generale și specifice

• 3.2.1. Competențe psihopedagogice
• 3.2.2. Competențe didactico-metodologice
• 3.2.3. Competențe de comunicare și relaționare
• 3.2.4. Competențe de organizare și conducere a clasei de elevi
• 3.2.5. Competențe de evaluare a activității didactice și a diferitelor situații educative
• 3.2.6. Competențe reflective, critice (metacognitive) și de inovare a practicilor educaționale
• 3.2.7. Competențe de inițiere și promovare a parteneriatului școală–comunitate locală
• 3.2.8. Competențe de promovare a valorilor europene

Competențele au fost elaborate prin corelarea și combinarea standardelor naționale ale profesiei de învățător, institutor învățământ primar cu competențele definite prin modelul european al educatorului (elaborat de The European Network on Teacher Education Policies). Fiecare dintre tipurile de competențe menționate este abordabil din perspectiva următoarelor dimensiuni: cognitivă, procedural-aplicativă, atitudinală.

IV. Teme pentru definitivat

I. Educația și învățământul în societatea cunoașterii. Dimensiunea europeană a educației

1. Educația în societatea cunoașterii. Impactul educației asupra dezvoltării sociale durabile:
   • a. Educația ca resursă a dezvoltării sociale și ca investiție în capitalul uman.
   • b. Educația la intersecția contextelor locale, regionale, naționale, europene și mondiale.
   • c. Globalizarea în educație, moduri de manifestare, consecințe.
   • d. Ciclul de bază al educației – fundament al întregului edificiu educațional.
2. Calitatea educației – reper fundamental al dezvoltării proceselor/sistemelor educaționale:
   • a. Conceptul de calitate în educație; domenii, criterii și standarde de evaluare a calității educației (capacitatea instituțională, eficacitatea educațională, managementul calității).
   • b. Managementul calității la nivelul organizației (instituției) școlare și al procesului de învățământ; rezultatele învățării – reperul fundamental al evaluării și asigurării calității.
   • c. Proceduri de monitorizare și evaluare periodică a calității programelor de studii.
3. Domenii și modalități educaționale reprezentative:
   • a. Domeniile educației integrale: intelectuală, morală, estetică, fizică, tehnologică.
   • b. Noile educații: ecologică, pentru sănătate, interculturală, nutrițională, antidrog etc.
   • c. Modalitățile educației pe axa formal-nonformal-informal. Interacțiuni și interferențe.

II. Educația și dezvoltarea personalității. Educabilitatea

1. Conceptul de personalitate. Teorii, modele, abordări:
   • a. Idiografic și nomotetic în caracterizarea personalității;
   • b. Modalități de abordare a personalității (psihanalitică, factorială, behavioristă, umanistă, cognitivă, structural-sistemică).
2. Structura și dinamica personalității. Componente și interacțiuni:
   • a. Temperamentul; tipologiile și portretele temperamentale;
   • b. Aptitudinile; înnăscut și dobândit în formarea aptitudinilor; tipologia aptitudinilor;
   • c. Caracterul; tipologia atitudinilor; modele ale structurii caracteriale;
   • d. Creativitatea – dimensiune a personalității;
   • e. Personalitatea din perspectivă psihosocială; noțiunile de statut și rol.
3. Dezvoltarea personalității:
   • a. Conceptul de dezvoltare și procesele implicate (creștere, maturizare, dezvoltare);
   • b. Dimensiunile dezvoltării personalității (fizică, psihică, socială) și interacțiunea lor;
   • c. Stabilirea nivelului dezvoltării psihice a copilului la intrarea în școală.
4. Caracteristicile dezvoltării personalității copilului:
   • a. Abordări privind dezvoltarea copilului (teoria învățării sociale, teoria psihanalitică, teoria structuralistă, abordarea socio-cognitivă);
   • b. Stadialitatea și stadiile dezvoltării psihice în copilărie;
   • c. Profilul și evoluția personalității copilului la vârsta școlară mică.
5. Factorii dezvoltării personalității și interacțiunea lor:
   • a. Ereditatea; specificul și dinamica influențelor ereditare în copilărie;
   • b. Mediul social; tipurile influențelor de mediu (spontane-dirijate, formale-informale, pozitive-negative, convergente-divergente);
   • c. Educația – factor determinant al dezvoltării personalității copilului; caracteristicile influențelor educaționale (cu aplicații pentru educația primară);
   • d. Eul propriu.
6. Educabilitatea. Concept, teorii și semnificație psihopedagogică:
   • a. Conceptul de educabilitate și semnificația sa psihopedagogică;
   • b. Teorii privind educabilitatea ființei umane (ereditaristă, ambientalistă, teoria dublei determinări);
   • c. Posibilități și limite ale educației în raport cu factorii dezvoltării.

III. Finalitățile educației. Idealurile, scopurile și obiectivele educaționale

1. Conceptul și categoriile de finalități ale educației:
   • a. Finalitățile educației – un concept pedagogic integrator;
   • b. Idealul/idealurile educaționale; schiță istorică a idealurilor educației (Antichitatea, Evul Mediu european, Renașterea, Epoca modernă, Epoca contemporană);
   • c. Scopurile educației;
   • d. Obiectivele educaționale.
2. Taxonomia finalităților/obiectivelor educaționale:
   • a. Conceptul și necesitatea taxonomiei finalităților/obiectivelor educației;
   • b. Taxonomii organizate pe niveluri de generalitate (general, intermediar, specific); obiective cadru, obiective de referință, obiective concrete;
   • c. Taxonomii organizate pe domenii (cognitiv, afectiv-atitudinal, psihomotor).
3. Operaționalizarea obiectivelor educaționale:
   • a. Conceptul de obiectiv operațional; semnificația și necesitatea operaționalizării;
   • b. Proceduri de operaționalizare; aplicații pentru învățământul primar;
   • c. Pedagogia prin obiective și centrarea pe competențe: similitudini și deosebiri, valori și limite.

IV. Teoria și metodologia curriculum-ului

1. Conceptul de curriculum. Evoluție și sens:
   • a. Originile și etapele evoluției curriculum-ului (tradițională, modernă, postmodernă);
   • b. Conceptualizarea curriculum-ului: planul structural, planul procesual și planul produsului;
   • c. Curriculum în sens larg și curriculum în sens restrâns.
2. Structuri și tipologii curriculare:
   • a. Core curriculum-ul și variantele sale (central, nucleu, de bază, comun, obligatoriu);
   • b. Curriculum-ul diferențiat; variante de diferențiere curriculară (ca metodologie a învățării, ca nivel, prin aprofundare, prin extensiune, prin personalizare);
   • c. Curriculum nucleu și curriculum la decizia școlii; principii și condiții de alegere a variantelor de curriculum la decizia școlii; aplicații pentru învățământul primar;
   • d. Alte delimitări semnificative în tipologia curriculară (curriculum formal/nonformal/informal, curriculum predat/învățat, curriculum explicit/implicit, curriculum ascuns).
3. Proiectarea, implementarea și evaluarea curriculum-ului:
   • a. Reperele structurale și procesuale ale proiectării curriculare (finalitățile, conținuturile, timpul de instruire/învățare, strategiile de instruire, strategiile de evaluare);
   • b. Principiile, normele și procesul proiectării curriculare;
   • c. Produsele curriculare principale (plan de învățământ, programe, manuale) și auxiliare (ghiduri, suporturi multimedia, soft-uri educaționale ș.a.).

V. Învățarea școlară. Orientări contemporane în teoria și practica învățării școlare

1. Conceptul de învățare:
   • a. Învățarea, în general, și învățarea școlară, în particular; caracteristicile învățării școlare;
   • b. Forme (tipuri) ale învățării; semnificația psihopedagogică a ierarhiei formelor învățării;
   • c. Condițiile interne și condițiile externe ale învățării; interacțiuni;
   • d. Particularități ale învățării la vârsta școlară mică.
2. Modele ale învățării:
   • a. Modele asociaționiste ale învățării (condiționarea clasică, învățarea prin încercare și eroare, condiționarea operantă);
   • b. Modelul învățării sociale;
   • c. Modele constructiviste ale învățării;
   • d. Modele cognitive ale învățării;
   • e. Corespondențe și analogii între modelele învățării și modelele instruirii; aplicații pentru învățământul primar.
3. Spațiul afectiv al învățării:
   • a. Conceptul de afectivitate;
   • b. Caracteristicile proceselor afective;
   • c. Funcțiile proceselor afective;
   • e. Formele de manifestare ale proceselor afective;
   • f. Stările afective și calitatea învățării.
4. Motivația învățării școlare:
   • a. Noțiunea de motivație; locul motivației în arhitectura sistemului psihic;
   • b. Abordarea ierarhică a trebuințelor; piramida trebuințelor și semnificația sa pedagogică;
   • c. Formele motivației învățării școlare (extrinsecă-intrinsecă, cognitivă-afectivă, pozitivă-negativă); analiză comparativă a productivității formelor motivației pentru învățarea școlară;
   • d. Motivația și performanța școlară; submotivare, supramotivare, optimum motivațional;
   • e. Particularități ale motivației învățării la vârsta școlară mică;
   • f. Strategii de stimulare și valorificare a motivației favorabile învățării școlare.
5. Dificultățile în învățare. Orientări în psihopedagogia elevilor cu cerințe educative speciale:
   • a. Factori, tipuri și moduri de manifestare ale dificultăților în învățarea școlară;
   • b. Dificultățile în învățare și cerințele educative speciale. Particularități psiho-sociale ale elevilor (copiilor) cu cerințe educative speciale;
   • c. Evaluarea complexă a elevilor cu cerințe educative speciale (medicală, psihologică, educațională, socială);
   • d. Școala incluzivă și instruirea diferențiată la nivelul învățământului primar. Modele și forme de integrare școlară a copiilor cu cerințe educative speciale.
6. Problematica psihopedagogică a succesului/insuccesului școlar:
   • a. Conceptele de succes/insucces școlar;
   • b. Factorii succesului/insuccesului școlar;
   • c. Modalități de prevenire și înlăturare a insuccesului școlar / de stimulare și favorizare a succesului școlar.

VI. Procesul de învățământ. Teoria, metodologia și tehnologia instruirii și evaluării

1. Procesul de învățământ. Concept, abordări, modele:
   • a. Conceptul de proces de învățământ; abordarea structurală și abordarea procesuală;
   • b. Dimensiuni și caracteristici ale procesului de învățământ;
   • c. Modele ale procesului de învățământ: modelul sistemic, modelul interactiv, modelul comunicațional; alte modele (informațional, cibernetic, al câmpului educațional, al situațiilor de instruire);
   • d. Normativitate în procesul de învățământ; sistemul principiilor didactice, aplicații;
   • e. Particularități ale procesului de învățământ în ciclul primar.
2. Predarea. Orientări contemporane în teoria și practica predării:
   • a. Conceptul de predare; interacțiunea predare – învățare – evaluare;
   • b. Strategii și stiluri de predare;
   • c. Particularități ale predării în învățământul primar;
   • d. Orientări contemporane în teoria și practica predării (predarea creativă, predarea interactivă, predarea centrată pe elev, predarea reflectivă, predarea în team-teaching).
3. Instruirea. Teorie, metodologie, tehnologie:
   • a. Delimitări conceptuale: învățare și instruire, metodă, metodologie, metodică, tehnologie;
   • b. Modele ale instruirii; sisteme de instruire alternative și complementare;
   • c. Metodele de învățământ; concept, tipuri, sistem; aplicații în învățământul primar;
   • d. Strategiile de instruire; concept, tipuri, elaborare (cu aplicații pentru învățământul primar);
   • e. Moduri de organizare a instruirii (frontal, grupal, individual); lecția ca modalitate de bază a organizării procesului de învățământ, tipuri de lecții; modalități de organizare alternative;
   • f. Instruirea asistată de calculator; ipostaze ale utilizării calculatorului în cadrul instruirii asistate (ca auxiliar al profesorului, ca mediator/tutore al elevului etc.).
4. Proiectarea pedagogică a activităților de instruire:
   • a. Conceptul de proiectare a instruirii; funcțiile proiectării pedagogice (anticipare, orientare, organizare, dirijare, reglare și autoreglare, decizie, inovare);
   • b. Etapele proiectării pedagogice (analiza nevoilor și a resurselor, definirea obiectivelor, selecția și structurarea conținuturilor, stabilirea strategiilor optime de acțiune, stabilirea criteriilor și instrumentelor de evaluare);
   • c. Forme și niveluri ale proiectării: pe axă temporală (ciclu, an școlar, semestru, săptămână, oră), pe axă structurală (arie curriculară, disciplină de învățământ, temă, subiect);
   • d. Proiectarea pe unități de învățare și proiectarea lecției. Aplicații pentru învățământul primar.
5. Teoria și practica evaluării școlare:
   • a. Conceptul de evaluare școlară; delimitări terminologice: evaluare, măsurare, apreciere;
   • b. Componentele evaluării: obiectul evaluării, obiectivele, sistemul de criterii (etalonul) de evaluare, tehnicile de evaluare, regulile de atribuire a valorilor (calificativelor, notelor);
   • c. Metodologia pedagogică a evaluării (metode, tehnici și instrumente de evaluare);
   • d. Tipurile de evaluare: inițială-continuă-finală, formativă-sumativă, diagnostică-predictivă, normativă-criterială;
   • e. Erorile de evaluare; moduri de manifestare (efectul halo și stereotipiile, efectul de contrast și eroarea proximității, ecuația personală și efectul de similaritate, eroarea tendinței centrale și a restrângerii de rang); modalități de cunoaștere, control și înlăturare a erorilor de evaluare;
   • f. Particularități ale evaluării în învățământul primar.

VII. Relații și interacțiuni educaționale. Abordarea psihosocială a educației școlare. Managementul clasei de elevi

1. Clasa de elevi ca grup social:
   • a. Noțiunea de grup social; tipuri de grupuri; particularitățile grupului de copii;
   • b. Particularitățile clasei de elevi ca grup social educațional; aplicații pentru ciclul primar;
   • c. Structuri și interacțiuni formale și informale în grupul de copii;
   • d. Relații și interacțiuni cu valențe educative în clasa de elevi (cooperare și competiție, relații de intercunoaștere și relații socio-afective, relațiile de autoritate, normele de grup și conformismul în clasă); climatul psihosocial în clasa de elevi și valențele sale educative.
2. Comunicarea și relațiile de comunicare pedagogică:
   • a. Structura și procesualitatea comunicării (emiterea, receptarea, mesajul, calea de transmitere, ambianța, feed-back-ul);
   • b. Tipuri de comunicare (intrapersonală, interpersonală, de grup, publică, de masă);
   • c. Formele comunicării (verbală-paraverbală-nonverbală, directivă-nondirectivă, directă-mediată);
   • d. Comunicare educațională și comunicare didactică;
   • e. Comunicarea informativă și comunicarea persuasivă;
   • f. Factorii și condițiile comunicării didactice eficiente. Bariere sau/și blocaje în comunicarea didactică.
3. Managementul clasei de elevi:
   • a. Delimitări conceptuale: management general, management educațional, managementul instituției/organizației școlare, managementul clasei de elevi;
   • b. Clasa de elevi ca organizație; natura managerială a rolurilor și funcțiilor învățătorului;
   • c. Argumente pentru managementul clasei de elevi: organizaționale, epistemice, istorice, sociologice, psihologice, manageriale;
   • d. Dimensiunile managementului clasei de elevi: ergonomică, psihologică, socială, normativă, operațională, inovatoare;
   • e. Managementul clasei de elevi și disciplina;
   • f. Consecințele negative ale unui management defectuos al clasei de elevi;
   • g. Situațiile conflictuale/de criză educațională în clasa de elevi; stiluri, strategii, tehnici de intervenție a învățătorului în situații de criză educațională.
4. Personalitatea învățătorului:
   • a. Profilul profesional al învățătorului/institutorului. Competențele profesionale de bază;
   • b. Structura personalității învățătorului;
   • c. Rolurile manageriale de bază ale învățătorului: planificarea, organizarea, controlul, îndrumarea, evaluarea, consilierea, decizia educațională;
   • d. Norme deontologice ale profesiunii didactice.
5. Consilierea și asistența psihopedagogică în școală:
   • a. Consilierea școlarului mic în procesul adaptării școlare;
   • b. Consilierea diferențiată/personalizată a copiilor cu cerințe educative speciale și a copiilor capabili de performanțe superioare;
   • c. Consilierea familiei;
   • d. Asistența psihopedagogică în școală: funcții, obiective, conținuturi, metodologie, cadrul instituțional (centre, cabinete, încadrare cu specialiști).

V. Teme pentru gradul II

I. Educația și învățământul în societatea cunoașterii. Dimensiunea europeană a educației

1. Educația în societatea cunoașterii. Impactul educației asupra dezvoltării sociale durabile:
   • a. Educația ca resursă a dezvoltării sociale și ca investiție în capitalul uman.
   • b. Educația la intersecția contextelor locale, regionale, naționale, europene și mondiale.
   • c. Globalizarea în educație, moduri de manifestare, consecințe.
   • d. Ciclul de bază al educației – fundament al întregului edificiu educațional.
2. Reconstrucția europeană a educației. Cadrul european al calificărilor (EQF):
   • a. Principiile EQF (European Qualifications Framework): învățarea de-a lungul întregii vieți, centrarea pe rezultatele învățării, asigurarea calității, validarea învățării nonformale și informale, orientare și consiliere;
   • b. Nivelurile de referință pentru rezultatele învățării. Locul ciclului de bază al educației și al învățământului primar în piramida nivelurilor EQF;
   • c. Competențele cheie ale educației europene: comunicarea în limba maternă; comunicarea într-o altă limbă (de largă circulație); competențe de bază în matematică, știință și tehnologie; competențe digitale; competența de a învăța să înveți; competențe interpersonale și civice; sensibilizare la cultură; spirit antreprenorial.
3. Calitatea educației – reper fundamental al dezvoltării proceselor/sistemelor educaționale:
   • a. Conceptul de calitate în educație; domenii, criterii și standarde de evaluare a calității educației (capacitatea instituțională, eficacitatea educațională, managementul calității).
   • b. Managementul calității la nivelul organizației (instituției) școlare și al procesului de învățământ; rezultatele învățării – reperul fundamental al evaluării și asigurării calității.
   • c. Proceduri de monitorizare și evaluare periodică a calității programelor de studii.
4. Domenii și modalități educaționale reprezentative:
   • a. Domeniile educației integrale: intelectuală, morală, estetică, fizică, tehnologică.
   • b. Noile educații: ecologică, pentru sănătate, nutrițională, antidrog, interculturală, pentru pace și democrație, pentru cetățenie europeană etc.
   • c. Modalitățile educației pe axa formal-nonformal-informal. Interacțiuni și interferențe.
5. Educația permanentă – educația de-a lungul întregii vieți:
   • a. Originile educației permanente – educația adulților.
   • b. Educația permanentă ca paradigmă pedagogică integrativă.
   • c. Educație/formare inițială și educație/formare continuă.
   • d. Ciclul de bază al educației în contextul educației permanente.

II. Educația și dezvoltarea personalității. Educabilitatea

1. Conceptul de personalitate. Teorii, modele, abordări:
   • a. Idiografic și nomotetic în caracterizarea personalității;
   • b. Modalități de abordare a personalității (psihanalitică, factorială, behavioristă, umanistă, cognitivă, structural-sistemică).
2. Structura și dinamica personalității. Componente și interacțiuni:
   • a. Temperamentul; tipologiile și portretele temperamentale;
   • b. Aptitudinile; înnăscut și dobândit în formarea aptitudinilor; tipologia aptitudinilor;
   • c. Caracterul; tipologia atitudinilor; modele ale structurii caracteriale; profilul caracterial;
   • d. Creativitatea – dimensiune a personalității;
   • e. Personalitatea din perspectivă psihosocială; noțiunile de statut și rol.
3. Dezvoltarea personalității:
   • a. Conceptul de dezvoltare și procesele implicate (creștere, maturizare, dezvoltare);
   • b. Dimensiunile dezvoltării personalității (fizică, psihică, socială) și interacțiunea lor;
   • c. Formarea/dezvoltarea personalității copilului – obiectiv fundamental al educației de bază.
4. Caracteristicile dezvoltării personalității copilului:
   • a. Abordări privind dezvoltarea copilului (teoria învățării sociale, teoria psihanalitică, teoria structuralistă, abordarea socio-cognitivă);
   • b. Stadialitatea și stadiile dezvoltării psihice în copilărie;
   • c. Profilul și evoluția personalității copilului la vârsta școlară mică;
   • d. Fenomenul de accelerație – abordare critică.
5. Factorii dezvoltării personalității și interacțiunea lor:
   • a. Ereditatea; specificul și dinamica influențelor ereditare în copilărie;
   • b. Mediul social; tipurile influențelor de mediu (spontane-dirijate, formale-informale, pozitive-negative, convergente-divergente);
   • c. Educația – factor determinant al dezvoltării personalității copilului; caracteristicile influențelor educaționale (cu aplicații pentru educația primară);
   • d. Eul propriu.
6. Educabilitatea. Concept, teorii și semnificație psihopedagogică:
   • a. Conceptul de educabilitate și semnificația sa psihopedagogică;
   • b. Teorii privind educabilitatea ființei umane (ereditaristă, ambientalistă, teoria dublei determinări);
   • c. Posibilități și limite ale educației în raport cu factorii dezvoltării.

III. Finalitățile educației. Idealurile, scopurile și obiectivele educaționale

1. Conceptul și categoriile de finalități ale educației:
   • a. Finalitățile educației – un concept pedagogic integrator;
   • b. Idealul/idealurile educaționale; schiță istorică a idealurilor educației (Antichitatea, Evul Mediu european, Renașterea, Epoca modernă, Epoca contemporană);
   • c. Scopurile educației;
   • d. Obiectivele educaționale;
   • e. Obiectivele pedagogice ca obstacole psihologice.
2. Taxonomia finalităților/obiectivelor educaționale:
   • a. Conceptul și necesitatea taxonomiei finalităților/obiectivelor educației;
   • b. Taxonomii organizate pe niveluri de generalitate (general, intermediar, specific);
   • c. Taxonomii organizate pe domenii (cognitiv, afectiv-atitudinal, psihomotor).
3. Operaționalizarea obiectivelor educaționale:
   • a. Conceptul de obiectiv operațional; semnificația și necesitatea operaționalizării;
   • b. Proceduri de operaționalizare; aplicații pentru învățământul primar;
   • c. Pedagogia prin obiective și centrarea pe competențe: similitudini și deosebiri, valori și limite.

IV. Teoria și metodologia curriculum-ului

1. Conceptul de curriculum. Evoluție și sens:
   • a. Originile și etapele evoluției curriculum-ului (tradițională, modernă, postmodernă);
   • b. Conceptualizarea curriculum-ului: planul structural, planul procesual și planul produsului;
   • c. Curriculum în sens larg și curriculum în sens restrâns.
2. Structuri și tipologii curriculare:
   • a. Core curriculum-ul și variantele sale (central, nucleu, de bază, comun, obligatoriu);
   • b. Curriculum-ul diferențiat; variante de diferențiere curriculară (ca metodologie a învățării, ca nivel, prin aprofundare, prin extensiune, prin personalizare);
   • c. Curriculum nucleu și curriculum la decizia școlii; principii și condiții de alegere a variantelor de curriculum la decizia școlii; aplicații pentru învățământul primar;
   • d. Alte delimitări semnificative în tipologia curriculară (curriculum formal/nonformal/informal, curriculum predat/învățat, curriculum explicit/implicit, curriculum ascuns).
3. Proiectarea, implementarea și evaluarea curriculum-ului:
   • a. Reperele structurale și procesuale ale proiectării curriculare (finalitățile, conținuturile, timpul de instruire/învățare, strategiile de instruire, strategiile de evaluare);
   • b. Principiile, normele și procesul proiectării curriculare;
   • c. Produsele curriculare principale (plan de învățământ, programe, manuale) și auxiliare (ghiduri, suporturi multimedia, soft-uri educaționale ș.a.).

V. Învățarea școlară. Orientări contemporane în teoria și practica învățării școlare

1. Conceptul de învățare:
   • a. Învățarea, în general, și învățarea școlară, în particular; caracteristicile învățării școlare;
   • b. Forme (tipuri) ale învățării; semnificația psihopedagogică a ierarhiei formelor învățării;
   • c. Condițiile interne și condițiile externe ale învățării; interacțiuni;
   • d. Particularități ale învățării la vârstele școlare mică și mijlocie.
2. Modele ale învățării:
   • a. Modele asociaționiste ale învățării (condiționarea clasică, învățarea prin încercare și eroare, condiționarea operantă);
   • b. Modelul învățării sociale;
   • c. Modele constructiviste ale învățării;
   • d. Modele cognitive ale învățării;
   • e. Modelele interacționiste: învățarea în colaborare, învățarea prin cooperare;
   • f. Modelele acționale: learning by doing în variantele tradiționale și moderne;
   • g. Corespondențe și analogii între modelele învățării și modelele instruirii; aplicații pentru învățământul primar.
3. Motivația învățării școlare:
   • a. Noțiunea de motivație; locul motivației în arhitectura sistemului psihic;
   • b. Abordarea ierarhică a trebuințelor; piramida trebuințelor și semnificația sa pedagogică;
   • c. Abordarea cognitivă a motivației; coerența și atribuirea în context școlar;
   • d. Formele motivației învățării școlare (extrinsecă-intrinsecă, cognitivă-afectivă, pozitivă-negativă); analiză comparativă a productivității formelor motivației pentru învățarea școlară;
   • e. Motivația și performanța școlară; submotivare, supramotivare, optimum motivațional;
   • f. Particularități ale motivației învățării la vârsta școlară mică și mijlocie;
   • g. Strategii de stimulare și valorificare a motivației favorabile învățării școlare.
4. Spațiul afectiv al învățării:
   • a. Conceptul de afectivitate;
   • b. Caracteristicile proceselor afective;
   • c. Funcțiile proceselor afective;
   • e. Formele de manifestare ale proceselor afective;
   • f. Stările afective și calitatea învățării.
5. Dificultățile în învățare. Orientări în psihopedagogia elevilor cu cerințe educative speciale:
   • a. Factori, tipuri și moduri de manifestare ale dificultăților în învățarea școlară;
   • b. Dificultățile în învățare și cerințele educative speciale. Particularități psiho-sociale ale elevilor (copiilor) cu cerințe educative speciale;
   • c. Evaluarea complexă a elevilor cu cerințe educative speciale (medicală, psihologică, educațională, socială);
   • d. Școala incluzivă și instruirea diferențiată la nivelul învățământului primar. Modele și forme de integrare școlară a copiilor cu cerințe educative speciale.
6. Problematica psihopedagogică a succesului/insuccesului școlar:
   • a. Conceptele de succes/insucces școlar;
   • b. Factorii succesului/insuccesului școlar;
   • c. Modalități de prevenire și înlăturare a insuccesului școlar / de stimulare și favorizare a succesului școlar.

VI. Procesul de învățământ. Teoria, metodologia și tehnologia instruirii și evaluării

1. Procesul de învățământ. Concept, abordări, modele:
   • a. Conceptul de proces de învățământ; abordarea structurală și abordarea procesuală;
   • b. Dimensiuni și caracteristici ale procesului de învățământ;
   • c. Modele ale procesului de învățământ: modelul sistemic, modelul interactiv, modelul comunicațional; alte modele (informațional, cibernetic, al câmpului educațional, al situațiilor de instruire);
   • d. Normativitate în procesul de învățământ; sistemul principiilor didactice, aplicații;
   • e. Particularități ale procesului de învățământ în ciclul primar.
2. Predarea. Orientări contemporane în teoria și practica predării:
   • a. Conceptul de predare; interacțiunea predare – învățare – evaluare;
   • b. Strategii și stiluri de predare;
   • c. Particularități ale predării în învățământul primar;
   • d. Orientări contemporane în teoria și practica predării (predarea creativă, predarea interactivă, predarea centrată pe elev, predarea reflectivă, predarea în team-teaching).
3. Instruirea. Teorie, metodologie, tehnologie:
   • a. Delimitări conceptuale: învățare și instruire, metodă, metodologie, metodică, tehnologie;
   • b. Modele ale instruirii; sisteme de instruire alternative și complementare;
   • c. Metodele de învățământ; concept, tipuri, sistem; aplicații în învățământul primar;
   • d. Strategiile de instruire; concept, tipuri, elaborare (cu aplicații pentru învățământul primar);
   • e. Moduri de organizare a instruirii (frontal, grupal, individual); lecția ca modalitate de bază a organizării procesului de învățământ, tipuri de lecții; modalități de organizare alternative;
   • f. Strategii de diferențiere a instruirii;
   • g. Instruirea asistată de calculator; ipostaze ale utilizării calculatorului în cadrul instruirii asistate (ca auxiliar al profesorului, ca mediator/tutore al elevului etc.).
4. Proiectarea pedagogică a activităților de instruire:
   • a. Conceptul de proiectare a instruirii; funcțiile proiectării pedagogice (anticipare, orientare, organizare, dirijare, reglare și autoreglare, decizie, inovare);
   • b. Etapele proiectării pedagogice (analiza nevoilor și a resurselor, definirea obiectivelor, selecția și structurarea conținuturilor, stabilirea strategiilor optime de acțiune, stabilirea criteriilor și instrumentelor de evaluare);
   • c. Forme și niveluri ale proiectării: pe axă temporală (ciclu, an școlar, semestru, săptămână, oră), pe axă structurală (arie curriculară, disciplină de învățământ, temă, subiect);
   • d. Proiectarea pe unități de învățare și proiectarea lecției. Aplicații pentru învățământul primar.
5. Teoria și practica evaluării școlare:
   • a. Conceptul de evaluare școlară; delimitări terminologice: evaluare, măsurare, apreciere;
   • b. Componentele evaluării: obiectul evaluării, obiectivele, sistemul de criterii (etalonul) de evaluare, tehnicile de evaluare, regulile de atribuire a valorilor (calificativelor, notelor);
   • c. Evaluarea în contextul interacțiunii cu predarea și învățarea; metodologia pedagogică a evaluării (metode, tehnici și instrumente de evaluare);
   • d. Tipurile de evaluare: inițială-continuă-finală, formativă-sumativă, diagnostică-predictivă, normativă-criterială;
   • e. Erorile de evaluare; moduri de manifestare (efectul halo și stereotipiile, efectul de contrast și eroarea proximității, ecuația personală și efectul de similaritate, eroarea tendinței centrale și a restrângerii de rang); modalități de cunoaștere, control și înlăturare a erorilor de evaluare;
   • f. Particularități ale evaluării în învățământul primar.

VII. Relații și interacțiuni educaționale. Abordarea psihosocială a educației școlare. Managementul clasei de elevi

1. Clasa de elevi ca grup social:
   • a. Noțiunea de grup social; tipuri de grupuri; particularitățile grupului de copii;
   • b. Particularitățile clasei de elevi ca grup social educațional; aplicații pentru ciclul primar;
   • c. Structuri și interacțiuni formale și informale în grupul de copii;
   • d. Relații și interacțiuni cu valențe educative în clasa de elevi (cooperare și competiție, relații de intercunoaștere și relații socio-afective, relațiile de autoritate, normele de grup și conformismul în clasă); climatul psihosocial în clasa de elevi și valențele sale educative;
   • e. Învățătorul ca lider al grupului-clasă; stilurile de predare ca stiluri de conducere a grupului-clasă (autoritar, democratic, laissez-faire);
   • f. Relația învățător-elev; interacțiunea educativă ca relație intersubiectivă.
2. Comunicarea și relațiile de comunicare pedagogică:
   • a. Structura și procesualitatea comunicării (emiterea, receptarea, mesajul, calea de transmitere, ambianța, feed-back-ul);
   • b. Tipuri de comunicare (intrapersonală, interpersonală, de grup, publică, de masă);
   • c. Formele comunicării (verbală-paraverbală-nonverbală, directivă-nondirectivă, directă-mediată);
   • d. Comunicare educațională și comunicare didactică;
   • e. Comunicarea informativă și comunicarea persuasivă;
   • f. Factorii și condițiile comunicării didactice eficiente. Bariere sau/și blocaje în comunicarea didactică;
   • g. Stilul comunicativ al educatorului – particularități de manifestare.
3. Managementul clasei de elevi:
   • a. Delimitări conceptuale: management general, management educațional, managementul instituției/organizației școlare, managementul clasei de elevi;
   • b. Clasa de elevi ca organizație; natura managerială a rolurilor și funcțiilor învățătorului;
   • c. Argumente pentru managementul clasei de elevi: organizaționale, epistemice, istorice, sociologice, psihologice, manageriale;
   • d. Dimensiunile managementului clasei de elevi: ergonomică, psihologică, socială, normativă, operațională, inovatoare;
   • e. Managementul clasei de elevi și disciplina;
   • f. Consecințele negative ale unui management defectuos al clasei de elevi;
   • g. Situațiile conflictuale/de criză educațională în clasa de elevi; stiluri, strategii, tehnici de intervenție a învățătorului în situații de criză educațională.
4. Personalitatea învățătorului:
   • a. Profilul profesional al învățătorului/institutorului. Competențele profesionale de bază;
   • b. Structura personalității învățătorului;
   • c. Rolurile manageriale de bază ale învățătorului: planificarea, organizarea, controlul, îndrumarea, evaluarea, consilierea, decizia educațională;
   • d. Norme deontologice ale profesiunii didactice.
5. Consilierea și asistența psihopedagogică în școală:
   • a. Consilierea școlarului mic în procesul adaptării școlare;
   • b. Consilierea diferențiată/personalizată a copiilor cu cerințe educative speciale și a copiilor capabili de performanțe superioare;
   • c. Consilierea familiei;
   • d. Asistența psihopedagogică în școală: funcții, obiective, conținuturi, metodologie, cadrul instituțional (centre, cabinete, încadrare cu specialiști).
6. Educația școlară și parteneriatele școală – familie – comunitate:
   • a. Parteneriatul cu familia (meseria de părinte, sprijinul elevilor în procesul învățării acasă);
   • b. Parteneriatul cu comunitatea și autoritățile;
   • c. Structura și condițiile programelor de parteneriat (comunicarea, voluntariatul, identificarea și asumarea problemelor, participarea la luarea deciziilor și cooperarea în procesul implementării, necesitatea planului de parteneriat ca document scris).
7. Managementul proiectelor de cercetare pedagogică:
   • a. Sistemul metodelor de cercetare pedagogică;
   • b. Tipuri fundamentale de cercetare: fundamentală/aplicativă, transversală/longitudinală, cantitativă/calitativă, constatativă/experimentală;
   • c. Elaborarea proiectului de cercetare: alegerea și definirea temei, operaționalizarea conceptelor, alegerea și analiza indicatorilor, construirea instrumentelor, eșantionarea, planificarea etapelor cercetării;
   • d. Metoda observației; cerințe; tipuri de observație (structurată, participativă);
   • e. Metoda experimentală; structură, cerințe, tipuri de experimente; variabilele, grupurile și etapele experimentului; planul experimental și controlul variabilelor;
   • f. Metoda sociometrică; chestionarul (testul) sociometric, sociograma, indicatorii sociometrici;
   • g. Metoda anchetei; chestionarul, interviul;
   • h. Testul și probele de cunoștințe; caracteristici, tipuri de teste; elaborarea și utilizarea probelor de cunoștințe;
   • i. Întocmirea raportului de cercetare; valorificarea practică a rezultatelor cercetării.

Bibliografie

Autori români, în limba română

1. Albu, G. (2001), Mecanisme psihopedagogice ale evaluării școlare, Editura Universității din Ploiești.
2. Albu, G. (2005), O psihologie a educației, Institutul European, Iași.
3. Albu, G. (2005), Repere pentru o concepție umanistă asupra educației, Editura Paralela 45, Pitești.
4. Bârlogeanu, L. (coord.) (2005), Identitate și globalizare, Editura Humanitas Educațional, București.
5. Bîrzea, C. (coord.) (2001), Învățarea permanentă – prioritate a politicii educaționale din România, ISE, București.
6. Bîrzea, C. (1995), Arta și știința educației, EDP, București.
7. Bocoș, M. (2002), Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
8. Bocoș, M. (2005), Teoria și practica cercetării pedagogice, ed. a III-a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
9. Cerghit, I. (2007), Metode de învățământ, ed. a IV-a, Editura Polirom, Iași.
10. Cerghit, I. (2002), Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Aramis, București.
11. Cerghit, I., Vlăsceanu, L. (coord.) (1998), Curs de pedagogie, Tipografia Universității din București.
12. Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț, I., Pânișoară, I.O. (2001), Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași.
13. Chiș, V. (2005), Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
14. Cojocariu, M.V. (2004), Teoria și metodologia instruirii, EDP, București.
15. Cojocariu, M.V. (2003), Educație pentru schimbare și creativitate, EDP, București.
16. Cozma, T. (2002), O nouă provocare pentru educație: interculturalitatea, Editura Polirom, Iași.
17. Cozma, T. (2002), Introducere în pedagogie, Editura Universității Al. I. Cuza, Iași.
18. Cosmovici, A., Iacob, L. (coord.) (1998), Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași.
19. Crețu, C. (1998), Curriculum diferențiat, Editura Polirom, Iași.
20. Crețu, C. (2000), Teoria curriculumului și conținuturile educației, Editura Universității Al. I. Cuza, Iași.
21. Cristea, S. (coord.) (2006), Curriculum pedagogic, EDP, București.
22. Cristea, S. (1998), Dicționar de termeni pedagogici, EDP, București.
23. Crișan, A. (coord.) (1996), Curriculum școlar. Ghid metodologic, MEdC, ISE, București.
24. Cucoș, C. (2006), Informatizarea în educație, Editura Polirom.
25. Cucoș, C. (1998/2005), Psihopedagogie pentru examenul de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași.
26. Cucoș, C. (2002), Pedagogie, ed. a II-a, Editura Polirom, Iași.
27. Dragu, A. (1996), Structura personalității profesorului, EDP, București.
28. Dumitru, I. (2000), Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura Universității de Vest, Timișoara.
29. Ezechil, L. (2002), Comunicarea educațională în context școlar, EDP, București.
30. Ionescu, M., Chiș, V. (2001), Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
31. Ionescu, M., Radu, I. (coord.) (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
32. Ionescu, M. (2005), Instrucție și educație, Vasile Goldiș University Press, Arad.
33. Ionel, V. (2004), Fundamentele pedagogiei, Editura Universitaria, Craiova.
34. Ionel, V. (2002), Pedagogia situațiilor educative, Editura Polirom, Iași.
35. Iucu, R.B. (2004), Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii, Editura Humanitas Educațional, București.
36. Iucu, R.B. (2001), Instruirea școlară. Perspective teoretice și aplicative, Editura Polirom, Iași.
37. Iucu, R.B. (2000), Managementul și gestiunea clasei de elevi. Fundamente teoretico-metodologice, Editura Polirom, Iași.
38. Iucu, R.B., Manolescu, M. (2005), Elemente de pedagogie, Editura Universității din București, Credis.
39. Joița, E. (2006), Instruirea constructivistă – o alternativă: fundamente, strategii, Editura Aramis, București.
40. Joița, E. (2005), Strategii constructiviste în formarea inițială a profesorului, Vol. I, Editura Universitaria, Craiova.
41. Joița, E., Ilie, V., Frăsineanu, E. (2007), Formarea pedagogică a profesorului: instrumente de învățare cognitiv-constructivistă, EDP, București.
42. Jinga, I., Negreț, I. (2004), Inspecția școlară și designul instrucțional, Editura Aramis, București.
43. Maciuc, I. (2000), Dimensiuni sociale și aspecte instituționale ale educației, Editura SITECH, Craiova.
44. Manolescu, M. (2006), Evaluarea școlară. Metode, tehnici, instrumente, Editura Meteor, București.
45. Manolescu, M. (2005), Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie și practică, Editura Universității din București, Credis.
46. Neacșu, I. (1999), Instruire și învățare, ed. a II-a, EDP, București.
47. Neacșu, I. (1990), Metode și tehnici moderne de învățare eficientă, Editura Militară, București.
48. Neacșu, I., Felea, Gh. (coord.) (2004), Asigurarea calității în educație. Valori europene și proiecte românești în domeniul calității în învățământul preuniversitar, Școala Gălățeană, Galați.
49. Negreț, I., Pânișoară, I.O. (2005), Știința învățării, Editura Polirom, Iași.
50. Negreț, I. (2004), Didactica Nova, Editura Aramis, București.
51. Nicola, I. (1995), Tratat de pedagogie, EDP, București.
52. Niculescu, R.M. (coord.) (2001), Pregătirea inițială, psihologică, pedagogică și metodică a profesorilor, Editura Universității Transilvania, Brașov.
53. Niculescu, R.M. (2000), Teoria și managementul curriculumului, Editura Universității Transilvania, Brașov.
54. Oprea, C.L. (2003), Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universității din București.
55. Panțuru, S. (2002), Elemente de teoria și metodologia instruirii, Editura Universității Transilvania, Brașov.
56. Păiși Lăzărescu, M. (2005), Psihologia educației copilului preșcolar și școlar mic, Editura Paralela 45, Pitești.
57. Păun, E. (1998), Școala – abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iași.
58. Păun, E., Potolea, D. (coord.) (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Editura Polirom, Iași.
59. Pânișoară, I.O. (2006), Comunicarea eficientă, ed. a III-a, Editura Polirom, Iași.
60. Potolea, D. (1996), Scopuri și obiective ale procesului didactic, în „Sinteze pe teme de didactică modernă" (coord. I.T. Radu), Tribuna Învățământului, București.
61. Potolea, D. (1999), Profesorul și strategiile de conducere a învățării, în „Structuri, strategii și performanțe în învățământ" (L. Vlăsceanu, I. Jinga), Editura Academiei, București.
62. Potolea, D., Manolescu, M. (1996), Teoria și metodologia curriculumului, Editura PIR, MEdC, București.
63. Potolea, D., Manolescu, M. (1995), Teoria și practica evaluării educaționale, Editura PIR, MEdC, București.
64. Preda, V. (1985), Strategii de instruire, Cluj-Napoca.
65. Radu, I. (1991), Introducere în psihologia contemporană, Editura Sincron, Cluj-Napoca.
66. Radu, I.T., Ezechil, L. (2005), Didactica. Teoria instruirii, Editura Paralela 45, Pitești.
67. Radu, I.T. (1999), Evaluarea în procesul didactic, EDP, București.
68. Stan, E. (2006), Managementul clasei, Editura Aramis, București.
69. Stan, E. (2006), Despre pedepse și recompense în educație, Institutul European, Iași.
70. Stan, E. (2005), Pedagogie postmodernă, Institutul European, Iași.
71. Stoica, A. (coord.) (2001), Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori, Editura ProGnosis, București.
72. Stoica, A., Mihail, R. (2006), Evaluarea educațională. Inovații și perspective, Editura Humanitas Educațional, București.
73. Șoitu, L. (1997), Pedagogia comunicării, EDP, București.
74. Toma, St. (1994), Profesorul, factor de decizie, Editura Tehnică, București.
75. Tomșa, Gh. (coord.) (2005), Psihopedagogie preșcolară și școlară, Editat Revista Învățământul Preșcolar, București.
76. Tomșa, Gh. (1999), Consilierea în școală, Casa de Editură și Presă „Viața Românească", București.
77. Tudorică, R. (2007), Managementul educației în context european, Editura Meronia, București.
78. Ungureanu, D. (1999), Teoria curriculumului, Editura Mirton, Timișoara.
79. Văideanu, G. (1988), Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București.
80. Vlăsceanu, L., Neculau, A., Miroiu, A., Mărginean, I., Potolea, D. (coord.) (2002), Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculumul învățământului preuniversitar. Studiu de impact, Vol. I și II, Editura Polirom, Iași.
81. Voiculescu, E. (2001), Factorii subiectivi ai evaluării școlare. Cunoaștere și control, Editura Aramis, București.
82. Voiculescu, F. (2005), Manual de pedagogie contemporană, Partea I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
83. Zlate, M. (coord.) (2001), Psihologia la răspântia dintre milenii, Editura Polirom, Iași.
84. *** Legea Învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
85. *** Legea Statutului Personalului Didactic nr. 128/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
86. *** OECD (2000), Analiza politicilor naționale în domeniul educației (trad.), MEN, București.

Traduceri din literatura străină

1. Ausubel, D.P., Robinson, R. (1981), Învățarea școlară. O introducere în psihologia pedagogică, EDP, București.
2. Adler, A. (1995), Psihologia copilului greu educabil, Editura IRI, București.
3. Botckin, J., Elmandjira, M., Malița, M. (1981), Orizontul fără limite al învățării, Editura Politică, București.
4. Dave, H.R. (sub red.) (1991), Fundamentele educației permanente, EDP, București.
5. Davitz, G., Ball, S. (1978), Psihologia procesului educațional, EDP, București.
6. Delors, J. (coord.) (2000), Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaționale pentru Educație, Editura Polirom, Iași.
7. Gagné, R.M., Briggs, L. (1977), Principii de design al instruirii, EDP, București.
8. Gardner, H. (2006), Inteligențe multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, București.
9. Geissler, E. (1981), Mijloace de educație, EDP, București.
10. Goleman, D. (2000), Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București.
11. Hainaut, L. D' (coord.) (1981), Programe de învățământ și educație permanentă, EDP, București.
12. Hayes, N., Orell, S. (1997), Introducere în psihologie, București.
13. Kidd, J.R. (1981), Cum învață adulții?, EDP, București.
14. Landsheere, G. De (1975), Evaluarea continuă a elevilor și examenele, EDP, București.
15. Lowe, H. (1978), Introducere în psihologia învățării la adulți, EDP, București.
16. Monteil, J.M. (1997), Educație și formare, Editura Polirom, Iași.
17. Meyer, G. (2004), De ce și cum evaluăm?, Editura Polirom, Iași.
18. Peretti, A. De (1996), Educația în schimbare, Editura Spiru Haret, Iași.
19. *** Agenția Națională SOCRATES (1996), Combaterea eșecului școlar, EDP, București.

Literatura străină în limba de origine

1. *** UE (2006), Progress Towards the Lisbon Objectives in Education and Training. Report 2006, European Commission, Bruxelles.